Pereti purpurii trec scaldati de soare prin fata ochilor mei. Vantul le aduce aroma de departe, iar ei il imbraca de parfumul lor si impreuna ne bucura sufletul.
"Sufletul?" ai sa zici.
Da, sufletul, pentru ca noi avem acelasi suflet, pentru ca noi respiram cu aceiasi plamani, pentru ca noi vedem cu aceiasi ochi, vorbim cu aceeasi gura, auzim cu aceleasi urechi, simtim cu aceleasi palme, pasim cu aceleasi picioare.
Partea mea dreapta, te rog iarta-mi stangacia!
luni, 29 iunie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
