Cand albastrul ochilor tai oglindeste verdele ochilor mei,o culoare noua si nemaivazuta rasare.E o culoare cu miros de paine de casa si nu,nu miroase deloc a pucioasa ci mai degreaba a liniste si a rai.
E o culoare cu sapte petale ce se hraneste cu toata caldura bratelor tale. E o culoare plina de candoare si n-are in ea vreo lipsa de pudoare,e o culoare desprinsa dintr-un Soare-ndepartat, de care oamenii se pare c-au uitat.Eu insami,ca o toanta,am crezut ca ea in lumea asta uracioasa va fi de-a pururi prinsa intr-o plasa in care-si va gasi sfarsitul,dar am gresit,iubitule,pentru ca ea e vie si pana ca ea sa se sfarseasca aici noi vom fi fost de mult plecati intr-o lume imparateasca.
te iubesc,painea mea de casa!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
hopa, estem indrăgostită? Sau probabil nu mai mult decât de obicei
Fată, pe 20 dec în Ploieşti avem Party dM, să faci bine să vii cu pâinea de casă în Retro Caffe, locul unde se ţine adunarea. Te pupic!
Trimiteți un comentariu