vrei?

Vrei sa recreem androginul si astfel impreuna sa uitam suspinul?Sa alergam pe munti si prin gradini bogate,sa nu simtim nici foame,nici somn si niciodata moarte?Sa ni se zbata-n ochi sclipiri de eternitate,sa respiram ambrozia florilor de marte,sa alergam pe coama vantului de mai fara s-avem vreodata galci sau guturai?Sa ascultam izvoarele cantand neistovite,sa ne-ncalzeasca stele de mult in carti citite,sa ne-mbatam cu roua culeasa dimineata si sa-mbracam pansele si crini si tufanele?Sa n-avem trebuinta de fraze mult trudite,sa dezvelim esenta vederii daruite si s-o lasam sa zboare alaturi cu lastunii ce ne vor fi impreuna aripi si ochi si de ce nu cuvinte?Valul realei,eternei iubiri te cheama si te-ntreaba :vrei?

O mana se intinde in fata ochilor mei.Degetele ei fragile se desfac precum ramurile unui copac intr-o iarna tarzie si urla sunete mute pe care eu singura le aud.E o mana necunoscuta,dar in nici un fel straina,care tanjeste nu dupa alta mana ci dupa brate care sa o cuprinda si sa o aline.
Imi striga s-o ajut si s-o cuprind in brate,dar lianele mele sunt paralizate de gandul ca va disparea dac-o ating.Caci ma tem ca atingerea mea nu e de om ci mai degraba de fiara dadatoare de moarte si de chin si nu de viata fara de suspin.
Citindu-mi gandul mana imi zambeste inteleapta si doar intr-o clipire imi da auzul meu de-odinioara,imi fura gandurile negre si-mi lasa-n dar o biblie de ganduri cu care sa m-alin si-o mie de culori pe care sa le-mbin spre a sterge cu ele urma de venin.