O mana se intinde in fata ochilor mei.Degetele ei fragile se desfac precum ramurile unui copac intr-o iarna tarzie si urla sunete mute pe care eu singura le aud.E o mana necunoscuta,dar in nici un fel straina,care tanjeste nu dupa alta mana ci dupa brate care sa o cuprinda si sa o aline.
Imi striga s-o ajut si s-o cuprind in brate,dar lianele mele sunt paralizate de gandul ca va disparea dac-o ating.Caci ma tem ca atingerea mea nu e de om ci mai degraba de fiara dadatoare de moarte si de chin si nu de viata fara de suspin.
Citindu-mi gandul mana imi zambeste inteleapta si doar intr-o clipire imi da auzul meu de-odinioara,imi fura gandurile negre si-mi lasa-n dar o biblie de ganduri cu care sa m-alin si-o mie de culori pe care sa le-mbin spre a sterge cu ele urma de venin.
joi, 5 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu