privire

Te uiti la mine ca si cum nu ar mai fi nimic ramas in lume, ca si cum ai fi propria-mi persoana,asa te uiti la mine,te uiti la mine ca si cum ai... ai privi o parte din tine, ca si cum te-ai uita pe tine.
Cand nu stiu cine sunt liane negre imi incolacesc picioarele si incearca sa ma cufunde in abis. Eu tip,dar ca intr-un cosmar cuvintele se dezintegreaza aproape inainte de a fi tipate si sunt paralizata si imi e teama de tot ce devine tot mai confuz pentru mine.Si incerc sa inot in aceasta mare involburata in care s-au pierdut de-a veacuri mii de suflete si din care mii de suflete au fost salvate,dar mainile acestea neindurate par sa nu-mi acorde circumstante atenuante...si as vrea...sa strig din nou,dar la ce bun? Am obosit si vreau sa dorm si cat de dulce alunec cu acest gand in dormitor,un dormitor al viselor perene,pacat,imi spun, as fi putut sa mai incerc... mi-e lene...
Ce e acesta senzatie de moale in care ma cufund?Moale si fin si dur in acelasi timp?Nisip!?Ciudat,imi pare ca nu am mai fost vreodata aici,dar e atat de bine,oare pot ramane?
Acum cand simt caldura in mana dreapta visez sau e aievea?As vrea,acum cavad din nou sa stiu ai cui sunt ochii nelinistiti si blanzi ce ma privesc.
Imi pari atat de cunoscut si totusi nu cunosc nimic din tine si totusi pulsul tau,imi pare ca-l aud in mine,oare-i al meu?Dar nu cunosc nimic din mine cum as putea sa te cunosc pe tine,atat de bine?Te cred strain ,dar cand ma oglindesc in ochii tai...ma vad pe mine! Ramai? Ce bine!